În întreaga lume există aproximativ 200 de milioane de persoane cu diabet zaharat. Numai în România sunt peste 700.000 de persoane cu acest diagnostic. Este o afecţiune caracterizată prin creşterea glucozei (un fel de zahăr) în sânge, cu sau fără apariţia glucozei în urină, datorită unei cantitaţi insuficiente de insulină (un hormon secretat de pancreas) sau datorită unei dereglări la nivelul ţesuturilor unde acţionează insulina. Orice om, începând odată cu naşterea sa, până la bătrâneţe, poate dezvolta diabet.
Care sunt cauzele diabetului zaharat?
Există cauze multiple ce au un rol important în apariţia diabetului zaharat, cel mai important fiind predispoziţia genetică dar nu numai deoarece în majoritatea cazurilor această afecţiune apare datorită supraadăugării unor factori de mediu şi afecţiuni organice.
Factori genetici
-existenţa diabetului zaharat la fraţii gemeni într-un procent crescut, precum şi existenţa unor familii de persoane cu diabet certifică importanţa factorilor genetici, dar neavând un rol decisiv;
-viitorul pacient cu diabet zaharat se naşte în majoritatea cazurilor sănătos chiar dacă este marcat ereditar; această afecţiune apare la adulţi sau în pragul bătrâneţii, rareori în copilărie sau în adolescenţă;
-vârsta la care pare diabetul este dependentă de moştenirea genetică fiind influenţată şi de alţi factori.
Factori de mediu
-obezitatea (în special cea cu grăsimea dispusă în jumătatea superioară a corpului – torace, gât, braţe);
-supraalimentaţia, cu consum excesiv de calorii;
-sedentarismul;
-traumatisme psihice repetate sau prelungite;
-tratament medicamentos prelungit cu anumite droguri: prenison, nefrix, anticoncepţionale orale etc.;
-fumatul;
-consumul de alcool;
-consumul de grăsimi animale şi de dulciuri concentrate: ciocolată, rahat, prăjituri etc;
-sexul: diabetul zaharat apare în proporţii egale atât la femei cât şi la bărbaţi; însă, femeia are parte de două momente critice când poate să apară această afecţiune, şi anume, în timpul sarcinii şi la menopauză;
-vârsta: diabetul apare de 50 de ori mai rar la copii decât la adulţi, atingân incidenţa maximă după 60 de ani;
-infecţiile virale care pot produce leziuni la nivelul pancreasului distrugând celulele producătoare de insulină.
Afecţiuni organice
-afecţiuni pancreatice: pancreatita acută şi cronică, neoplasmul pancreatic, excizia chirurgicală a pancreasului;
-afecţiuni hepatice: hepatite acute, cronice, litiază biliară;
-boli endocrine: hipertiroidism, acromegalie, feocromocitom, boala Cushing.
Autor: Irina Nadia

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu