ÎNDRĂZNEȘTE

Printre Nori

Tare! – Prima revistă dedicată gimnasticii românești

A  apărut „TARE”. Ce este „TARE”??? Ei bine, Tare este prima revistă dedicată gimnasticii românești. Cum a luat ființă?

Iată ce declară Alina Liliana Popa , una din coordonatoarele  proiectului: “Stiu că multe dintre voi au alte pasiuni, dar a mea este gimnastica. În primăvara anului trecut am descoperit un forum românesc dedicat gimnasticii și de atunci lumea s-a schimbat pentru mine.
În urma evenimentelor de anul trecut, a bulversărilor, a eșecurilor și speranțelor, s-a născut o idee. De ce să existe doar reviste și site-uri dedicate 99% fotbalului? Gimnastica este sportul cel mai medaliat, cel mai frumos, mai dificil și mai ... perfect.
Așa că împreună cu Ama-chan am pus la cale o surpriză pentru cei care iubesc gimnastica. Această surpriza se numește revista "TARE!", dedicată exclusiv gimnasticii românești. Am publicat-o pe 19 decembrie și a fost un cadou pentru Ana Porgras ( născută pe 18 ) și fetele din echipa de gimnastică aflate în cantonament. Reacțiile lor a fost peste asteptări. Acum pregătim numărul 2 care va apărea la sfârșitul lunii aprilie.”

Open publication - Free publishing - More sandra izbaza

Efectele migraţiei: copiii rămaşi acasă

Problema migraţiei este o temă disputată intens atât în societate cât şi în mass media. Acest fapt are consecinse grave mai ales asupra copiilor mici care sunt în perioada de dezvoltare şi simt lipsa mamei şi/sau a tatălui foarte mult. Din nefericire, în momentul de faţă, singurii care sunt preocupaţi de aceste consecinţe grave sunt psihologii care susţin ideea că un copil creşte şi se dezvoltă psihic şi fizic adecvat avându-i pe părinţi alături. El distinge cu greu separarea de scurtă durată de cea de lungă durată trăind despărţirea de mamp şi/sau de tată ca pe un stres maxim. Astfel, este firesc faptul ca un copil care nu se bucură de părinţii lui să întâmpine probleme de adaptare în societate, să fie retras, să prezinte simptome clinice - depresie, anxietate - să apară nereuşita şi neadaptarea şcolară ... acestea sunt o parte din semnalele care indică faptul că în viaţa acelui copil lipseşte ceva esenţial, şi anume prezenţa şi sprijinul părinţilor.

Psihologii şi sociologii afirmă că aceşti copii dezvoltă personalităţi dizarmonice şi, în consecinţă, este posibil, ca odată ajunşi la maturitate, să formeze o generaţie de adulţi cu probleme atît pe termen scurt cât şi pe termen lung. 

Efectele pe termen scurt sunt:

-pericolul este mai mare la copiii mici a căror personalitate se formează de la început dizarmonic însă fiecare vârstă are riscurile ei;

-din cauza lipsei modelului parental mulţi dintre ei manifestă neîncredere în propria persoană, au tulburări de somn, devin agresivi;

-deoarece lipseşte o bună comunicare cu membrii familiei în grija cărora au rămas, copiii apelează la minciună, încep să frecventeze diferite grupuri stradale, să fie agresivi şi labili emoţionali;

-din cauza frustrărilor, a anxietăţii şi a marginalizării care încep să se manifeste şi, totodată, din cauza faptului că rămân nesupravegheaţi, copiii pot deveni agresivi atât verbal cât şi fizic;

-unul din zece copii, după plecarea mamei şi/sau a tatălui în străinătate, lipseşte de la şcoală în mod constant, ia note mici, ajungând de multe ori să abandoneze şcoala.

În categoria efecte pe termen lung intră următoarele:

-copiii fiind lipsiţi de dragostea mamei şi/sau a tatălui şi de armonia familială sunt predispuşi a deveni adulţi problemă, unii dintre ei chiar infractori;

-suferinţa cauzată de absenţa mamei şi/sau a tatălui, negarea faptului că au o problemă şi agresivitatea care se manifestă conduc la formarea unor adulţi neintegraţi social;

-în lipsa mamei şi/sau a tatălui, care joacă rol de model în viaţa copilului, va forma un adult care nu va înţelege sensul căsătoriei, sensul familiei, rolul şi importanţa lor în viaţa individului.

Absenţa părinţilor acţionează atât în mod direct cât şi indirect asupra copiilor prin producerea a două categorii de efecte mereu prezentate în antiteză cu specificaţia că prima nu poate fi înlocuită niciodată de către a doua: de natură emoţională şi creşterea bunăstării materiale. 

Manifestările comportamentale sunt evidenţiate în cazul sănătăţii şi a dezvoltării psihice a copilului, implicarea în activităţile şcolare şi rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor. Profesorii, precum şi asistenţii sociali, (ei fiind cei care petrec cel mai mult timp cu aceşti copii) au observat comportamentul copiilor care se manifestă prin izolarea de restul copiilor ducând la un grad scăzut de comunicare, la apatie.

În ceea ce priveşte vârsta l care copii nu pot fi lăsaţi fără îngrijirea părinţilor psihologii afirmă că fiecare vârstă are riscurile ei dar atunci când vine vorba de traumatismul imediat al situaţiei acesta este mai puternic evidenţiat în cazul copiilor de vârsta preşcolară-şcolară deoarece aceştia au două necesităţi de bază, şi anume: dragostea necondiţionată şi sentimentul de securitate care pot fi realizate doar atunci când părinţii sunt alături. În absenţa acestora, a contactului emoţional direct, copilul se teme că a pierdut dragostea lor.

Copiii resimt plecarea părinţilor la muncă în străinătate ca pe un abandon şi reacţionează ca atare. Lipsiţi de supraveghere, rămaşi fără dragostea părintească, ei dezvoltă diverse tulburări de comportament, mergând de la indisciplină, conflice cu colegii, absenteism şcolar, tendinţa de marginalizare, alegerea unor prieteni nepotrivişi, şi până la comiterea unor infracţiuni.

Autor: Irina Nadia

Papier D'Amour

Via : papierdamour

Dezvoltarea copilului - perioada pubertăţii

Pubertatea este percepută ca fiind sfârşitul copilăriei caracterizându-se prin procesul de creştere accentuată, maturizare intensă (în special cea sexuală) şi printr-o structurare complexă a personalităţii.

Din punct de vedere fizic, în această perioadă, fetele câştigă în jur de 24 de cm şi 17 kg, iar băieţii în jur de 24 de cm şi 19 kg. Creşterea se realizează în pusee. Se observă creşterea în lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare şi inferioare, creşterea masei musculare, dezvoltarea organelor interne precum şi partea facială a craniului, dantura permanentă, oasele mici ale mâinilor. Semnele maturizării sexuale se consolidează prin apariţia pilozităţii pubiene şi a celei axiliare, dezvoltarea sânilor la fete, apariţia ciclului şi menarhei; la băieţi au loc primele ejaculări spontane, se modifică vocea şi comportamentul în general.

Dezvoltarea intelectuală este strâns legată de dezvoltarea psihică generală şi de procesul de maturizare biologică, de activitatea şcolară diferită de cea a micii şcolarităţi. Creşte acuitatea vizuală, sensibilitatea auditivă se dezvoltă foarte mult precum şi gustul, mirosul, sensibilitatea cutanată, se restructurează procesele percepţiei care devine complexă, voluntară şi perseverentă.

Datorită sporirii cunoştinţelor, lărgirii intereselor de cunoaştere şi creşterii spiritului de observaţie se dezvoltă atât atenţia voluntară cât şi cea involuntară şi post voluntară. Memoria devine mult mai eficientă îmbogăţindu-se cu capacitatea de operare cu scheme logice, operează cu aspecte esenţiale şi reprezentări şi noţiuni din ce în ce mai bogate şi mai complexe. În această perioadă se dezvoltă multe instrumente de activitate intelectuală, şi anume: capacitatea de argumentare, contraargumentarea, capacitatea de demonstrare, elaborarea de ipoteze.

La fel ca şi dezvoltarea intelectuală, şi la nivelul dezvoltării limbajului au loc transformări importante. Astfel, se dezvoltă debitul verbal, fluenţa, flexibilitatea, fiind elaborate stereotipii şi algoritmi verbali. Aceştia sunt folosiţi la soluţionarea diferitelor situaţii, de asemenea, vorbirea devine plastică şi nuanţată. Debitul verbal creşte de la 3-4 cuvinte pe minut, caracteristic şcolarilor mici, la 10-20 de cuvinte pe minut, la şcolarii clasei a VIII-a, şi peste 20 de cuvinte pe minut la şcolarii clasei a XI-a.

Perioada adolescentină aduce transformări majore la nivelul afectivităţii, se dezvoltă viaţa interioară a adolescentului şi se maturizează modul în care acesta relaţionează cu cei din jur. Aceasta este perioada în care adolescentul, din perspectiva comportamentelor şi atitudinilor, trăieşte o gamă variată de sentimente. Cele pozitive, optimiste concep pe tânăr ca echilibrat, deschis şi sincer, iar cele negative, pesimiste oferă un tânăr cu tulburări emoţionale, impulsiv, iritat sexual, dezechilibru, lipsă de armonie, potenţial delincvent.

Faţă de sexul opus sunt manifestate sentimente şi emoţii pozitive, cum ar fi simpatie şi dragoste fapt care îi oferă un confort psihic intens. Rezonanţa afectivă se lărgeşte oferindu-i adolescentului posibilitatea de a trăi sentimente ca tristeţe, repulsie, ruşine, invidie, gelozie, mândrie, plăcere, aversiune, fericire, veselie, îngrijorare, duioşie etc. În relaţiile cu părinţii, stările afective pot fi tensionate ca urmare a opoziţiei şi culpabilităţii, dar se menţine dorinţa de a găsi disponibilitatea atitudinală pozitivă. Toate aceste condiţionări şi stimulări ale dezvoltării psihice facilitează conturarea tot mai evidentă a trăsăturilor de personalitate şi formarea unor comportamente stabile.

Autor: Irina Nadia

PIZZA LOVE

Via : redcouchrecipes