Pubertatea este percepută ca fiind sfârşitul copilăriei caracterizându-se prin procesul de creştere accentuată, maturizare intensă (în special cea sexuală) şi printr-o structurare complexă a personalităţii.
Din punct de vedere fizic, în această perioadă, fetele câştigă în jur de 24 de cm şi 17 kg, iar băieţii în jur de 24 de cm şi 19 kg. Creşterea se realizează în pusee. Se observă creşterea în lungime a oaselor lungi ale membrelor superioare şi inferioare, creşterea masei musculare, dezvoltarea organelor interne precum şi partea facială a craniului, dantura permanentă, oasele mici ale mâinilor. Semnele maturizării sexuale se consolidează prin apariţia pilozităţii pubiene şi a celei axiliare, dezvoltarea sânilor la fete, apariţia ciclului şi menarhei; la băieţi au loc primele ejaculări spontane, se modifică vocea şi comportamentul în general.
Dezvoltarea intelectuală este strâns legată de dezvoltarea psihică generală şi de procesul de maturizare biologică, de activitatea şcolară diferită de cea a micii şcolarităţi. Creşte acuitatea vizuală, sensibilitatea auditivă se dezvoltă foarte mult precum şi gustul, mirosul, sensibilitatea cutanată, se restructurează procesele percepţiei care devine complexă, voluntară şi perseverentă.
Datorită sporirii cunoştinţelor, lărgirii intereselor de cunoaştere şi creşterii spiritului de observaţie se dezvoltă atât atenţia voluntară cât şi cea involuntară şi post voluntară. Memoria devine mult mai eficientă îmbogăţindu-se cu capacitatea de operare cu scheme logice, operează cu aspecte esenţiale şi reprezentări şi noţiuni din ce în ce mai bogate şi mai complexe. În această perioadă se dezvoltă multe instrumente de activitate intelectuală, şi anume: capacitatea de argumentare, contraargumentarea, capacitatea de demonstrare, elaborarea de ipoteze.
La fel ca şi dezvoltarea intelectuală, şi la nivelul dezvoltării limbajului au loc transformări importante. Astfel, se dezvoltă debitul verbal, fluenţa, flexibilitatea, fiind elaborate stereotipii şi algoritmi verbali. Aceştia sunt folosiţi la soluţionarea diferitelor situaţii, de asemenea, vorbirea devine plastică şi nuanţată. Debitul verbal creşte de la 3-4 cuvinte pe minut, caracteristic şcolarilor mici, la 10-20 de cuvinte pe minut, la şcolarii clasei a VIII-a, şi peste 20 de cuvinte pe minut la şcolarii clasei a XI-a.
Perioada adolescentină aduce transformări majore la nivelul afectivităţii, se dezvoltă viaţa interioară a adolescentului şi se maturizează modul în care acesta relaţionează cu cei din jur. Aceasta este perioada în care adolescentul, din perspectiva comportamentelor şi atitudinilor, trăieşte o gamă variată de sentimente. Cele pozitive, optimiste concep pe tânăr ca echilibrat, deschis şi sincer, iar cele negative, pesimiste oferă un tânăr cu tulburări emoţionale, impulsiv, iritat sexual, dezechilibru, lipsă de armonie, potenţial delincvent.
Faţă de sexul opus sunt manifestate sentimente şi emoţii pozitive, cum ar fi simpatie şi dragoste fapt care îi oferă un confort psihic intens. Rezonanţa afectivă se lărgeşte oferindu-i adolescentului posibilitatea de a trăi sentimente ca tristeţe, repulsie, ruşine, invidie, gelozie, mândrie, plăcere, aversiune, fericire, veselie, îngrijorare, duioşie etc. În relaţiile cu părinţii, stările afective pot fi tensionate ca urmare a opoziţiei şi culpabilităţii, dar se menţine dorinţa de a găsi disponibilitatea atitudinală pozitivă. Toate aceste condiţionări şi stimulări ale dezvoltării psihice facilitează conturarea tot mai evidentă a trăsăturilor de personalitate şi formarea unor comportamente stabile.
Autor: Irina Nadia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu