Dezvoltarea fizică, în această perioadă, cunoaşte transormări importante. Astfel, creşterea în înălţime se face de la aproximativ 92 de cm la 116 cm iar creşterea în greutate, de la 14 kg la 22 de kg. Tot acum are loc o schimbare şi dezvoltare a structurii muşchilor, descreşte ponderea ţesutului adipos, pielea devine mai elastică, mai densă şi mai puţin friabilă, procesul de osificare este mai intens la nivelul epifizelor oaselor lungi, a celor toracice şi claviculare, dantura provizorie începe să se deterioreze.
Dezvoltarea gîndirii preşcolarului prezintă următoarele caracteristici: a) egocentrismul reprezintă capacitatea copilului de a înţelege că cei din jur trăiesc sentimente şi idei diferite fiind concentrat pe sine însuşi, proiectând propriile senzaţii asupra celorlalţi; b) animism - fenomenele şi obiectele din jur sunt privite de către copil ca fiind însufleţite, vii şi conştiente; c) artificialismul se referă la faptul că posibilul şi imposibilul se suprapun, personajele fantastice pot interveni în viaţă fapt ce durează până la vârsta de 5 ani; d) realismul constă în materializarea elementelor de factură spirituală, datorită nediferenţierii între fizic şi psihic.
În perioada preşcolară, o dezvoltare spectaculoasă are loc la nivelul limbajului când vocabularul pasiv prezintă la începutul perioadei de la 400 la 1500 de cuvinte ajungând la 2500-3000 de cuvinte la sfârşitul stadiului. Un rol important în învăţarea, respectiv, în dezvoltarea limbajului, îl au: a) dezvoltarea cognitivă, şi anume, capacitatea de a recunoaşte, identifica, discrimina şi manipula; b) dezvoltarea capacităţii de a discrimina şi înţelege ceea ce aude şi c) dezvoltarea abilităţii de a produce sunete şi succesiuni de sunete cât mai fidel cu cea a adulţilor. Vorbirea preşcolarului se prezintă astfel: la 3 ani aceasta este expresivă, încărcată în exclamaţii, repetiţii, prezintă inversiuni de sunete, substituiri pentru ca până la vârsta de 6 ani, să se îmbogăţească prin substantive, verbe, adjective, pronume reuţind să facă trecerea de la propoziţii simple la fraze.
Progresul de la perioada precedentă la cea a preşcolarităţii, din punct de vedere afectiv, constă în apariţia emoţiilor profunde, mai complexe. Copiii încep să îşi stăpânească emoţiile, încearcă să nu mai plângă atunci când se lovesc. Se face trecerea de la emoţii la sentimente, ca stări afective stabile şi generalizate. Totodată, sentimente ca ruşinea, prietenia, mulţumirea şi dragostea prind contur. Se dezvoltă simţul estetic fiind capabil să aprecieze ca fiind frumos sau urât anumite trăsături ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor.
Jocul, ca activitate principală a copilului în această perioadă, este foarte important datorită faptului că are implicaţii majore în dezvoltarea psihologică a acestuia. Astfel, la vârsta de 3 ani, prin joc imită conduitele umane ale adulţilor, momente, situaţii jucând diferite roluri, cum ar fi cel de medic, profesor, vânzător etc. La 4 ani se joacă cu un alt copil iar la 5 ani se joacă cu personaje imaginare respetând fidel regulile adulţilor. Este atras de minge, cerc, tricicletă, îl fascinează jocurile de construcţii precum şi păpuşile, cărucioarele. La 6 ani prezintă interes pentru jocurile de apă şi pământ concretizate în construcţia de tunuri, castele. Importanţa jocului se este vizibilă în comportamentele învăţate în timpul acestuia, în informaţiile primite despre lume, despre sine, simte bucurie atunci când are o victorie, se întristează când pierde, ambiţionează să câştige. Astfel, jocul devine un instrument al educaţiei sociale şi morale.
Autor: Irina Nadia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu