Problema migraţiei este o temă disputată intens atât în societate cât şi în mass media. Acest fapt are consecinse grave mai ales asupra copiilor mici care sunt în perioada de dezvoltare şi simt lipsa mamei şi/sau a tatălui foarte mult. Din nefericire, în momentul de faţă, singurii care sunt preocupaţi de aceste consecinţe grave sunt psihologii care susţin ideea că un copil creşte şi se dezvoltă psihic şi fizic adecvat avându-i pe părinţi alături. El distinge cu greu separarea de scurtă durată de cea de lungă durată trăind despărţirea de mamp şi/sau de tată ca pe un stres maxim. Astfel, este firesc faptul ca un copil care nu se bucură de părinţii lui să întâmpine probleme de adaptare în societate, să fie retras, să prezinte simptome clinice - depresie, anxietate - să apară nereuşita şi neadaptarea şcolară ... acestea sunt o parte din semnalele care indică faptul că în viaţa acelui copil lipseşte ceva esenţial, şi anume prezenţa şi sprijinul părinţilor.
Psihologii şi sociologii afirmă că aceşti copii dezvoltă personalităţi dizarmonice şi, în consecinţă, este posibil, ca odată ajunşi la maturitate, să formeze o generaţie de adulţi cu probleme atît pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Efectele pe termen scurt sunt:
-pericolul este mai mare la copiii mici a căror personalitate se formează de la început dizarmonic însă fiecare vârstă are riscurile ei;
-din cauza lipsei modelului parental mulţi dintre ei manifestă neîncredere în propria persoană, au tulburări de somn, devin agresivi;
-deoarece lipseşte o bună comunicare cu membrii familiei în grija cărora au rămas, copiii apelează la minciună, încep să frecventeze diferite grupuri stradale, să fie agresivi şi labili emoţionali;
-din cauza frustrărilor, a anxietăţii şi a marginalizării care încep să se manifeste şi, totodată, din cauza faptului că rămân nesupravegheaţi, copiii pot deveni agresivi atât verbal cât şi fizic;
-unul din zece copii, după plecarea mamei şi/sau a tatălui în străinătate, lipseşte de la şcoală în mod constant, ia note mici, ajungând de multe ori să abandoneze şcoala.
În categoria efecte pe termen lung intră următoarele:
-copiii fiind lipsiţi de dragostea mamei şi/sau a tatălui şi de armonia familială sunt predispuşi a deveni adulţi problemă, unii dintre ei chiar infractori;
-suferinţa cauzată de absenţa mamei şi/sau a tatălui, negarea faptului că au o problemă şi agresivitatea care se manifestă conduc la formarea unor adulţi neintegraţi social;
-în lipsa mamei şi/sau a tatălui, care joacă rol de model în viaţa copilului, va forma un adult care nu va înţelege sensul căsătoriei, sensul familiei, rolul şi importanţa lor în viaţa individului.
Absenţa părinţilor acţionează atât în mod direct cât şi indirect asupra copiilor prin producerea a două categorii de efecte mereu prezentate în antiteză cu specificaţia că prima nu poate fi înlocuită niciodată de către a doua: de natură emoţională şi creşterea bunăstării materiale.
Manifestările comportamentale sunt evidenţiate în cazul sănătăţii şi a dezvoltării psihice a copilului, implicarea în activităţile şcolare şi rezultatele acestora, angrenarea lor în comportamente deviante sau neconcordante cu vârsta copiilor. Profesorii, precum şi asistenţii sociali, (ei fiind cei care petrec cel mai mult timp cu aceşti copii) au observat comportamentul copiilor care se manifestă prin izolarea de restul copiilor ducând la un grad scăzut de comunicare, la apatie.
În ceea ce priveşte vârsta l care copii nu pot fi lăsaţi fără îngrijirea părinţilor psihologii afirmă că fiecare vârstă are riscurile ei dar atunci când vine vorba de traumatismul imediat al situaţiei acesta este mai puternic evidenţiat în cazul copiilor de vârsta preşcolară-şcolară deoarece aceştia au două necesităţi de bază, şi anume: dragostea necondiţionată şi sentimentul de securitate care pot fi realizate doar atunci când părinţii sunt alături. În absenţa acestora, a contactului emoţional direct, copilul se teme că a pierdut dragostea lor.
Copiii resimt plecarea părinţilor la muncă în străinătate ca pe un abandon şi reacţionează ca atare. Lipsiţi de supraveghere, rămaşi fără dragostea părintească, ei dezvoltă diverse tulburări de comportament, mergând de la indisciplină, conflice cu colegii, absenteism şcolar, tendinţa de marginalizare, alegerea unor prieteni nepotrivişi, şi până la comiterea unor infracţiuni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu