În perioada antrepreşcolară au loc multe transformări. Comparativ cu primul an de viaţă, copilul prezintă un ritm al creşterii regulat. El are o înălţime curpinsă între 80 şi 85 de centimetri şi o greutate în jur de 12 kilograme.
O dezvoltare accentuată o cunosc mişcările începând cu cele legate de mers şi terminând cu cele legate de motricitatea fină. În perioada 12-18 luni, cu toate că are un mers împiedicat şi rigid, se ţine ferm pe picioare, este capabil să alerge fără să cadă, iar atunci când trebuie să se aplece pentru a lua ceva de jos nu se mai aşează pe vine, aşa cum face un copil mic. Dezvoltarea motricităţii capătă un caracter exploziv deoarece copilul se află în permanenţă mişcare. Aceste mişcări sunt perfecţionate, în special, în activitatea de joc făcând mici construcţii din cuburi, trage linii drepte verticale. La 2 ani şi 6 luni poate înşira mărgele mari, răsfoieşte paginile unei cărţi colorate, colorează suprafaţa unei foi de hârtie, ştie să utilizeze mînerul uşii, butoanele aparatului de radio. La 3 ani poate turna apa dintr-o cană în alta, poate tăia hârtia cu foarfecele, poate da cu piciorul într-o minge, poate merge pe tricicletă.
Dezvoltarea gândirii este strict legată de dezvoltarea limbajului. Datorită dorinţei copilului de a se face înşeles, acesta descoperă că toate obiectele, fenomenele, acţiunile, însuşirile etc. au un nume. Astfel că, la un an înţelege multe cuvinte, rosteşte corect şi inteligibil cuvintele uzuale, se exprimă în propoziţii scurte până spre vârsta de 3 ani când acestea se transformă în fraze. Acum, capacitatea de înţelegere este tot mai mare motiv pentru care curioyitatea senzorială este satisfăcută prin răspunsuri la întrebări de genul "ce este asta?". Progresele se observă şi pe planul motivelor, acţiunilor şi a experienţei. În altă ordine de idei, copilul înţelege scopul acţiunilor - te speli pe mâini ca să fii curat, îţi ştergi picioarele şi tălpile pantofilor ca să fii curat - şi face diferenţa între determinări ca: pe, în spate, sub, în faţă, jos, deasupra, lângă etc. În jurul vârstei de 3 ani, copilul atinge o fază superioară de dezvoltare care devine un instrument al gândirii. Acum se observă o etapă interogativă cu întrebări de genul "de ce? cum?" care îl ajută să înţeleagă şi să difrenţieze realitatea înonjurătoare, să facă distincţia intre el şi obiecte.
În aceşti primi ani ai vieţii, copilul se ataşează puternic de mama, tata, de persoanele în mijlocul cărora trăieşte. Astfel că, între copil şi aceste persoane se stabilesc acele relaţii afective atât de profunde, atât de tenace, de rivalitate, de ură şi de dragoste. Vârsta de un an şi jumătate se caracterizeză prin ataşamentul acaparant al copilului faţă de mama sau persoanele care îl îngrijesc, manifestă gelozie atunci când se acoră atenţie altui copil. Este timid faţă de persoanele străine şi dobândeşte atitudini cum ar fi simpatia şi antipatia. Totodată, copilului îi place păcăleala, gluma, comicul, surâde la complimente şi are unele accese de generozitate cân este bine dispus. În jurul vârstei de 2 ani şi jumătate se observă un negativism primar manifestat prin plânsete, ţipăt, târâre, refuzul de a primi o jucărie, opoziţie faţă de alţii etc. care au loc pînă la vârsta de 3 ani când dobândeşte siguranţă de sine.
În prima copilărie, mama joacă un rol important în viaţa copilului deoarece în momentele de teamă el se poate refugia în braţele acesteia, se agaţă de ea pentru a fi sigur că nu i se va întâmpla nimic rău. Din acest motiv ataşamentul se exprimă mai ales faţă de mama iar la 21-24 de luni poate îmbrăca forme dramatice atunci când observă absenţa acesteia fapt ce poate constitui o problemă mai ales dacă persoana care o înlocuieşte nu are un comportament adecvat problemelor copilului la această vârstă. Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestări violente, zgomotoase, avân puţine resurse pentru a-şi controla aceste stări. Sub influenţa adultului, a experienţelor lui relaţionale, a modelelor care i se oferă, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emoţională devine mai stabilă şi mai controlată.
Autor: Irina Nadia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu